1. Pentru a răspunde pe deplin indatoririlor şi obligaţiilor sale, psaltul trebuie să isi impuna o linie de conduită precisă.

2. Tinuta sa la strană trebuie să fie serioasă, fără mişcări inutile sau gesturi de mâini, mimica fără grimase. Psaltul este văzut de către toţi credincioşii astfel incat el nu trebuie să le distraga atenţia de la rugăciune. El trebuie să rămână în picioare, cu corpul şi capul drept, nu trebuie să deschidă gura într-un mod exagerat. Pentru a evita modificarea timbrului vocalelor, gura trebuie deschisă în formă de elipsă nu rotunda. Este vorba sa se obţina o pronunţie clară şi precisă şi sa se evite sufocarea sunetelor în partea de jos a laringelui.

3. Respiraţia ar trebui să se facă în mod liber prin gură şi nu pe nas şi trebuie sa se realizeze la sfârşitul cuvintelor, şi nu la mijlocul acestora, pentru a evita în acest fel "tăierea" şi a le modificarea sensului lor. Cu toate acestea, în stilurile de psalmodiere lenta si ornata (de exemplu la Heruvice si Chinonice) unde cuvintele pot fi emise pe un timp destul de lung, respiraţia trebuie realizata în mijlocul lor, fractionandu-le chiar de mai multe ori.

4. Se spune că cine cunoaşte tehnica respiratiei, stie de asemenea sa cânte.

5. Intensitatea vocii nu trebuie să fie uniformă pe toate silabele; silabele accentuate vor fi reproduse mai puternic decât silabe neaccentuate, astfel încât, pe cat posibil, să se evidenţieze conţinutul, sensul textului.

6. Pentru interpretarea fiecărei cântari, înălţimea vocii trebuie să corespundă registrului mediu al psaltului. În cazul în care înălţimea este prea mare, vocea nu mai este "naturală", psaltul fiind obligat să forţeze laringele sau, acest lucru producand efecte nedorite.

7. Este de datoria psaltului a nu practica decât cântul clasic bizantin, fără a adăuga orice modificări, deoarece muzica bizantină clasică este rezultatul unei munci îndelungate, împletite cu o experienţă profundă a unor compozitori de mare tradiţie.

8. Psaltul va evolua în mod continuu, cu scopul de a se îmbunătăţi tot timpul. Înainte de serviciul liturgic el va trebui să se pregătească în avans, pentru a-şi îndeplini cât mai bine funcţia.

9. El va încerca, de asemenea, să fie un exemplu pentru toţi, prin bunele sale maniere şi conduita lui. Acesta va fi decent, modest, conştiincios, el va avea, înainte de toate, un "comportament creştin". În timpul exercitării misiunii sale in biserică, el nu trebuie să fie agitat, ci dedicat total, să participe la rugăciune, şi să nu vizeze demonstrarea capacităţilor sale vocale.

10. Pe lângă acţiunile pe care le face, psaltul va cânta cu dragoste si nu va da niciodată sentimentul îndelpinirii unei corvezi.

11. Psaltul va respecta preoţii şi îi va preţui pe fraţii săi, chiar dacă aceştia ar putea avea cunoştinţe sau posibilităţi materiale inferioare. Este recunoscut faptul că atitudinea faţă de ceilalţi reflectă de fapt personalitatea celui care o generează.

12. Psaltul va fi atent să nu abuzeze de vocea lui. Pentru a o conserva, el va evita băuturile alcolice, nu va fuma, nu se va culca seara târziu - toate aceste lucruri sunt nefaste pentru performanţa vocală.

13. Vocea trebuie să iasă din gură fără efort şi într-un mod natural (nu "pe nas"). Este o greşeală foarte mare să se creadă că trebuie să se cânte "pe nas" pentru a cânta "bizantin". Cei care cantă astfel nu fac rău numai muzicii bizantine, ci lor înşişi.

Traducere din "Teoria si Practica Muzicii Bizantine Bisericesti" - de Zacharías Paschalides (versiunea in limba franceza tradusa de Andréa Atlanti)