La îndemnul şi purtarea de grijã a Preacuviosului Pãrinte Ieromonah Teofan Munteanu, duhovnicul Sfintei Manastiri Nera, în anul mântuirii 2008 de la Naşterea Domnului.

Una dintre însemnatele bucurii cărora ne-a învrednicit Dumnezeu în timpul din urmă a fost prilejul binecuvântat de a sprijini frumoasa lucrare duhovnicească întrupată în conţinutul cărţii de faţă, rezultat al unei pasionate strădanii depuse cu admirabilă asiduitate pe parcursul ultimilor opt ani de zile. Autorul acestui lăudabil efort cărturăresc, Părintele Laurenţiu Iacob, este unul dintre cei mai de seamă artizani ai redescoperirii şi revigorării muzicii psaltice într-o zonă a ţării – Banatul istoric – acut văduvită de tradiţia melosului bisericesc autentic ortodox.

Diacon şi psalt al Catedralei Episcopale din Caransebeş, Părintele Laurenţiu a purces la alcătuirea acestei cărţi sprijinindu-se pe experienţa celor paisprezece ani închinaţi studiului muzicii bizantine, pe care a avut ocazia să o aprofundeze de-a lungul carierei sale de elev al Şcolii de Cântăreţi din Botoşani (perioadă în care a activat ca psalt al Mănăstirii Popăuţi), apoi al Seminarului Teologic „Ioan Popasu” din Caransebeş (acolo unde a întemeiat grupul psaltic „Anghelos”, cu care a şi înregistrat patru volume de cântări bisericeşti) şi, în fine, de student al Facultăţii de Teologie „Andrei Şaguna” din Sibiu. Mărturie a laborioasei sale activităţi muzicale din tot acest răstimp stau cele douăzeci de înregistrări audio cu conţinut psaltic pe care le-a realizat pînă în momentul de faţă.
Ampla lucrare ce vede acum lumina tiparului s-a născut din conştiinţa stringentă a unei necesităţi pe care autorul, resimţind-o personal de multă vreme, a regăsit-o prezentă cu constanţă în aşteptările şi năzuinţele tuturor promotorilor muzicii psaltice din ţară: aceea a existenţei unor variante de partituri integrale pentru Dumnezeiasca Liturghie pe toate cele opt glasuri bisericeşti. În acest sens, merită remarcat faptul că o majoritate considerabilă a compoziţiilor reunite în acest volum sunt originale, rod exclusiv al râvnei creatoare a autorului. Lor li se adaugă o suită de adaptări după înregistrări audio ale unor protopsalţi celebri, precum şi traduceri în premieră absolută ale unor partituri greceşti unanim apreciate. Pentru întregirea efortului de a oferi seturi complete de cântări liturgice pe fiecare glas, au fost inserate şi câteva inspirate traduceri din vechime, apărute în cărţi care nu au mai cunoscut reeditări, autorul diortosindu-le cu grijă pentru ca nici limba „vechilor cazanii” să nu sufere goliri de sens, prin înlocuirea termenilor arhaici plini de farmec şi dulceaţă glăsuitoare cu „sinonime” moderne, reci şi străine duhului liturgic strămoşesc, lucru ce se săvârşeşte cu destulă uşurinţă astăzi.
În sârguinţa de a răspunde unei palete cât mai diversificate de nevoi ale cântăreţilor de strană, Părintele Laurenţiu s-a îngrijit să includă în paginile cărţii variante „pe larg” ale anumitor partituri, pentru a putea fi oricând folosite la liturghiile praznicale de peste an. Nu lipsesc nici cântările calofonice, adăugate din dorinţa de a propune o alternativă cât mai fericită pleiadei deja consacrate de pricesne, cântări populare şi alte asemenea expresii pietiste ale precarităţii unei reale culturi liturgice ortodoxe. Varianta de ison a autorului este, la rândul ei, una originală, articulându-se ca o moderată sinteză între forma monotonă sau nepotrivită de execuţie a acestuia şi tendinţa de armonizare a muzicii psaltice.
Pe baza acestor considerente, credem, că orice psalt versat îşi poate testa cunoştinţele sale muzicale în paginile acestei antologii, fără ca cei ce sunt la începutul drumului într-ale „psaltichiei” să fie excluşi sau dezavantajaţi în vreun fel.
Această sumă de elemente recomandă lucrarea diaconului Laurenţiu Iacob ca pe o valoroasă ofrandă adusă demersului mai larg de primenire a vieţii noastre bisericeşti, inclusiv prin reaşezarea ei pe făgaşul cel firesc şi profund duhovnicesc al unor valori culturale sublim validate de o istorie aproape bimilenară: arhitectura, iconografia şi muzica bizantină. Aşadar, în contextul radicalizării anumitor simptome laicizante, flagrant antitradiţionaliste şi eminamente antiduhovniceşti în chiar sânul Bisericii şi cu precădere în mediul ei „universitar”, acolo unde, în mod paradoxal şi absolut inadmisibil, valorile amintite sunt sfidate programatic, cartea de faţă se constituie într-o vie şi mai ales rodnică pledoarie pentru regăsirea coordonatelor perene ale spiritualităţii ortodoxe.
Fie ca bunul Dumnezeu să răsplătească pilduitoarea osârdie a autorului, încununând-o cu bucuria aflării cât mai multor biserici româneşti în care filele acestei cărţi să fie prefirate de mâinile cântăreţilor la fiecare Dumnezeiască Liturghie.

Sfânta Mănăstire Nera

Editura Egumenita - de aici puteti cumpara cartea